12 trucuri ale creierului care se bucură de regresia în viețile anterioare
12 fenomene ale creierului care creează regresia în viețile anterioare
Cu o singură frază, „Închide ochii și încearcă să te întorci în trecut”, creierul începe imediat să reacționeze.
„Da… parcă simt ceva.”
(Sugestibilitatea: proprietatea creierului de a reacționa în funcție de sugestia primită)
Odată cu senzația că trupul plutește, eul meu de acum devine vag.
„Nu mă simt eu însumi. Parcă am devenit altcineva.”
(Fenomenul disociativ: starea psihologică în care granițele eului slăbesc temporar)
Simțul timpului și al spațiului dispare și parcă te afli într-o altă epocă.
„Unde sunt… parcă e epoca Joseon.”
(Inhibarea lobului parietal: fenomenul care apare când dispare simțul propriei localizări)
Apoi, brusc, apare o scenă vie.
„Văd un câmp de orez. Acum lucrez pământul.”
(Activarea lobului temporal: dovada că o anumită parte a creierului poate produce o experiență întreagă)
Materialul acelei scene provine, de fapt, dintr-un serial sau dintr-o carte văzute cândva.
„Câmpul acela de orez era, de fapt, exact ca decorul unui serial istoric văzut anul trecut.”
(Criptomnezia: amintire ascunsă a cărei sursă a fost uitată și din care a rămas doar conținutul)
Partea întreruptă a amintirii este umplută automat de creier cu ceva plauzibil.
„Câți membri are familia? A… o soție și doi copii.”
(Confabulația: fenomenul prin care lobul frontal astupă inconștient golurile de informație)
De fiecare dată când e povestită, i se adaugă puțin câte puțin carne, până devine o poveste tot mai concretă.
„La început vedeam doar câmpul de orez, dar a doua oară mi-am amintit chiar și numele satului.”
(Reconstrucția memoriei: natura memoriei, al cărei conținut se schimbă puțin de fiecare dată când e recuperată)
Cu cât îți imaginezi mai des aceeași scenă, cu atât pare mai reală.
„După ce mi-am imaginat-o de câteva ori, acum parcă îi simt și mirosul.”
(Inflația imaginației: fenomenul de estompare a graniței dintre imaginație și experiență)
În cele din urmă, creierul procesează povestea complet ca pe o experiență reală.
„Nu e doar o senzație. Sigur am fost acolo.”
(Amintirile false: dovada că însăși fiabilitatea memoriei nu este perfectă)
Cu cât cineva se cufundă mai ușor în imaginație, cu atât experiența se simte mai puternic.
„Eu dintotdeauna, când mă uit la un film, simt că devin personajul principal.”
(Tendința de cufundare în fantezie: rezultatul cercetărilor potrivit cărora trăsăturile personale influențează intensitatea experienței)
După aceea vezi doar ce se potrivește și lași să treacă ce nu se potrivește.
„Mi-a plăcut dintotdeauna hanbok-ul fără niciun motiv. Așadar era din cauza vieții anterioare.”
(Bias-ul de confirmare: eroarea cognitivă a omului care adună doar ce vrea să creadă)
La sfârșit, trăsăturile mele de acum încep să fie potrivite cu viața anterioară.
„Îmi place foarte mult mirosul de pământ pentru că odinioară lucram pământul.”
(Interpretarea după fapt: modul de gândire care potrivește cauza după ce vede rezultatul)
Pentru conținutul științific mai detaliat, dați click pe „Surse”
- De ce respingem creaționismul ca neștiințific, dar credem în viețile anterioare și în tarot
- Regresia în viețile anterioare — o iluzie creată de creier?
- Creaționismul e neștiințific! Reîncarnarea e plină de înțelepciune! Poftim?
- Brahmanii au „descoperit” primii în lume reîncarnarea?