De ce nu trebuie distruse statuile lui Buddha
Un gând venit privind o statuie a lui Buddha
Siddhartha a fost, în esență, un mare filozof care a pătruns dorințele și suferința omului
Sunt pastor. Azi, în Gyeongju, am primit cadou o pâine în formă de Siddhartha. Gândindu-mă bine, nu e cu nimic diferită de o statuie a lui Socrate. Problema sunt oamenii din generațiile următoare, care au făcut-o obiect de închinare, ca pe un zeu. Siddhartha a fost, în esență, un mare filozof. A pătruns adânc dorințele și suferința omului și a învățat: „Renunță la atașament.” De îndată ce omul se agață de ceva, acel lucru începe să se schimbe. De aceea a spus: „Rădăcina oricărei suferințe este atașamentul.”
Atașamentul față de lume, despre care avertizează și Biblia
Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume
Și Biblia spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume.” De fapt, nu sunt și raiul și iadul un fel de judecată a reîncarnării, doar că au loc o singură dată? Cu cunoștințele vremii lui, a fost un filozof grozav. Baal este un idol adevărat, dar statuia lui Siddhartha e doar o statuie care amintește de un filozof. Închinarea o aduc doar lui Dumnezeu, nu unui filozof. Se simte o înțelepciune adâncă, dumneavoastră, care deosebește reflecția filozofică de esența credinței.
- Statuile lui Buddha care i se împotrivesc lui Siddhartha
- Budismul coreean, de care Siddhartha s-ar speria de moarte
- La început iluminare, la sfârșit mantre