De ce doar crimele pastorilor ajung pe prima pagină
1) Legătura dintre activitatea religioasă și efectul de prevenire a delincvenței
Rolul de frână socială al religiozității, dovedit de meta-analize și cercetări asupra adolescenților
Dacă te uiți la multe cercetări, există un fapt interesant.
Oamenii care au constant activități religioase la biserică, la templu sau la biserica catolică sunt în medie mai rar implicați în infracțiuni sau delincvență.
În 2001, Baier și Wright au strâns zeci de cercetări și au făcut o meta-analiză, concluzionând că există o corelație negativă destul de clară între religiozitate și infracționalitate.
Cercetările asupra adolescenților sunt asemănătoare. Copiii care merg cu sârguință la întâlniri religioase sunt clar mai puțin predispuși să se implice în violență, alcool, țigări, droguri și delincvență.
Nu șterge complet infracționalitatea, dar joacă până la un punct rolul de frână.
Dar în realitate, când explodează o știre despre „crima unui pastor, preot sau călugăr”, de ce oamenii fac atâta zarvă spunând „Iar?” Deși numărul real nu e cu mult mai mare decât în alte profesii.
Dacă rezumăm în câteva motive, e cam așa.
2) Simbolul moral al clericilor și impactul sentimentului de trădare
Furia publicului față de ipocrizia care trădează așteptări mari și consumul senzaționalist din partea presei
1. Clericii sunt, într-adevăr, în poziția de învățători ai moralei
Ce se întâmplă dacă omul care predică de obicei „trăiește așa” nu-și respectă propriile cuvinte?Sentimentul trădării + furia față de ipocrizie explodează împreună.
Pentru presă, e un material foarte atrăgător
Are tot: paradox + șoc + conflict.
Urcă imediat în trendurile de căutare ale portalurilor.
3) Mediul media centrat pe trafic și capcana euristicii disponibilității
Viteza de răspândire a știrilor care stârnesc furie și punctul orb al relatărilor despre crimele celor fără religie
2. În epoca în care clickul înseamnă bani, știrile sunt tot mai exagerate
Emoțiile pe care oamenii dau cel mai des click = furia, șocul, sentimentul trădăriiCazurile clericilor le stârnesc pe toate deodată, așa că viteza de răspândire a știrilor e uimitoare.
Dimpotrivă, o știre ca „Pastorul bisericii noastre a trăit 30 de ani fără pată”… sincer, cine ar da click?
3. Știri despre „crimele celor fără religie” nu se scriu niciodată, nu?
În cele din urmă, oamenii cred greșit: „Uau, crimele clericilor chiar sunt multe.”Creierul omului chiar e așa (euristica disponibilității)
Apoi cad în iluzia că oamenii fără religie par mai buni.
4) Fundalul cultural tradițional și cadrul relatărilor centrat pe o anumită religie
Tiparul în care creștinismul e cel mai des pus în lumină într-o istorie de mii de ani de confucianism, budism, taoism și șamanism
4. Țara noastră este un spațiu cultural dominat mii de ani de șamanism, budism și confucianism.
Dacă socotești de la Gojoseon, creștinismul nu ajunge nici la 5% din acea istorie.De aceea cei mai des puși în lumină de presă sunt clericii creștini.
Față de celelalte religii, care există de mii de ani și sunt relatate relativ liniștit, se vede cât de concentrat este cadrul relatărilor pe o anumită religie.
Concluzie: efectul de evidențiere creat de așteptările morale și de ecosistemul media
O combinație de stimuli cognitivi, cadre comerciale și contextul istoric al religiilor, mai mult decât frecvența evenimentelor
Deci, dacă rezumăm,
crimele clericilor ies foarte mult în evidență nu în primul rând din cauza numărului de cazuri,ci pentru că așteptările morale ale oamenilor față de clerici sunt foarte mari,
presa le poate maximiza ușor ca să vândă,
creierul nostru ține minte mai ușor lucrurile care stârnesc,
și din cauza faptului că țara noastră a fost mii de ani țara șamanismului, budismului și confucianismului.
Dar și presa care îi susține pe comuniști chiar nu iubește biserica, nu-i așa?
- De când au devenit predicile plictisitoare?
- [Umor] Pastorul care produce predici-somnifer
- Ce s-ar întâmpla dacă un pastor ar predica extraordinar?