Motivul pentru care nu pot renunța la „antiamericanism” până la moarte
1) Mecanismul de consolidare internă a regimurilor dictatoriale prin cadrul antiamerican
Transferul responsabilității folosind un dușman extern și mobilizarea națională pentru menținerea regimului
Dacă faci lucruri ciudate, precum dezvoltarea armelor nucleare, sprijinirea terorismului, reprimarea drepturilor omului, invaziile și alegerile fraudate → vin sancțiunile americane.
Regimul lovit de sancțiuni, chiar dacă poporul flămânzește și economia se prăbușește, pornește difuzoarele și strigă așa.
„Totul e din cauza Americii!”
„Satana americană e axa răului!”
„Totul e vina Americii!”
Apoi poporul e legat cu o singură propoziție.
„Luptăm împotriva unei superputeri.”
Cu acest singur rând, armata, grupurile dure, săracii și chiar stânga se unesc toți.
Costul promovării e aproape zero, dar efectul de unire a poporului e uriaș.
2) Realitatea din 2026 a țărilor cu linie antiamericană îndelungată și limitele lor economice
Polarizarea extremă dintre siguranța regimului și economia poporului și izolarea internațională
Iată chipul țărilor care sunt de mult antiamericane, acum, în 2026.
Coreea de Nord
Armele nucleare au fost dezvoltate aproape 70 de ani, dar PIB-ul pe cap de locuitor al poporului rămâne printre ultimele din lume.Regimul o duce bine, doar poporul suferă mereu.
Iranul
Din cauza sancțiunilor de peste 40 de ani, valoarea monedei a căzut brusc, iar prețurile au explodat.Protestele legate de văl și protestele antiguvernamentale se repetă, dar regimul tot rezistă.
Venezuela
Scăderea prețului petrolului, sancțiunile și eșecul politicilor au venit împreună, așa că PIB-ul a scăzut brusc.A avut loc hiperinflația, iar milioane de oameni au plecat în străinătate.
Cuba
Sistemul de rații e menținut de peste 60 de ani, iar stagnarea economică continuă.Chiar și după marile proteste din 2021, regimul rezistă încă.
Rusia
Își întărește linia antiamericană și anti-NATO, colaborând cu China, Coreea de Nord și Iranul.După războiul din Ucraina, sancțiunile puternice și izolarea internațională s-au adâncit.
3) Capcana politică: avarierea legitimității revoluției și ciocnirile interne pentru putere
Cadrul „trădătorului revoluției” și riscul loviturii de stat cu care se confruntă dacă face compromisuri cu America
Atunci apare întrebarea: nu ajunge să renunțe la antiamericanism?
Dar problema e că tocmai asta e mai greu.
În țări precum Coreea de Nord, Iranul și Cuba, regimul s-a născut dintr-o revoluție antiamericană.
De aceea, dacă face compromisuri sau se apropie de America, apare imediat un asemenea cadru.
„Trădător al revoluției.”
Dacă apare acest cadru,
riscul unei lovituri de stat a grupurilor dure sau al ciocnirilor din interiorul puterii crește imediat.
De aceea antiamericanismul devine o capcană politică de care e greu să scapi și pe care e greu s-o câștigi complet.
În cele din urmă se repetă structura în care regimul supraviețuiește și doar poporul suferă mereu.
4) Discursul antiamerican specific Coreei, împletit complicat cu istoria, politica și diplomația
Memoria selectivă față de contribuția aliaților și diferențele de percepție între tabere asupra amenințării țărilor vecine
Discursul antiamerican din Coreea are o latură oarecum unică.
Ajutorul sau cooperarea în securitate oferite de America uneori nu sunt bine ținute minte.
Dimpotrivă, uneori sunt subliniate doar exemplele de probleme ale Americii.
Pe de altă parte, în privința amenințărilor sau a istoriei ciocnirilor cu China sau Coreea de Nord, diferența de percepție dintre oameni e foarte mare.
De aceea dezbaterea antiamericană din Coreea apare ca un amestec de dezbateri despre percepția istoriei, orientarea politică și strategia diplomatică.
Concluzie: unealta de supraviețuire a regimului și prețul plătit cu viața poporului
Prăbușirea economică pe termen lung a țării, ascunsă în spatele unui mijloc ieftin de menținere a puterii
Concluzia.
Antiamericanismul poate deveni pentru unele regimuri o unealtă politică pentru menținerea puterii.
Dar pe termen lung devine adesea o povară mare pentru economia țării și viața poporului.