Va începe era Pokémonilor AI din lumea reală
Poate viitorul nu este „epoca în care AI-ul fură locurile de muncă ale oamenilor”, ci epoca în care fiecare om își poartă propriul AI și propriul robot. Dacă robotul mă ține minte, muncește în locul meu și se întrece cu alți roboți — aceasta e era Pokémonilor. 🤖
AI-ul se unește cu roboții. La început e scump, așa că firmele îl pun mai întâi în fabrici și centre logistice, iar micii întreprinzători îl închiriază doar pentru timpul de care au nevoie. Apoi punctul de cotitură este momentul în care roboții devin deștepți și ieftini.
„De ce să fac eu? Poate robotul.”
Roboții sunt cumpărați ca mașinile, purtați peste tot ca animalele de companie, puși la treabă ca angajații și decorați ca personajele.
Chiar dacă modelul e același, abilitățile diferă în funcție de AI-ul la care sunt conectați și de munca în care sunt specializați. Expert în reparații, expert în gătit, specialist în vânzări. Va veni o epocă în care fiecare robot va părea un „individ” diferit pentru fiecare om.
„Acesta e robotul pe care l-am reglat eu.”
„Cât câștigă robotul tău?”
Abilitățile roboților sunt comparate ca mașinile și apar chiar și competiții între roboți. Și aspectul e decorat. Ca un câine de companie, robotul devine un Pokémon care îmbină modificări + modă + personaj într-un singur trup.
La început, un robot înseamnă competitivitate, dar dacă firmele, guvernele și indivizii au toți, robotul devine ceva obișnuit. Ca odinioară calculatorul. Atunci nu mai e nevoie să-ți trimiți robotul afară să facă bani. Dacă robotul meu face direct curățenie, gătește și repară, scade însuși motivul de a câștiga bani.
Esențial nu este că „robotul câștigă bani în locul nostru”, ci că roboții înlocuiesc atât de multă muncă încât scade însuși motivul pentru care omul trebuie să câștige bani.
Chiar dacă munca dispare, spiritul competitiv rămâne. Se schimbă doar ținta. Oamenii se întrec între ei în sport, muzică, artă, popularitate și influență. Nu ca să-și câștige pâinea, ci pentru plăcere și onoare.
Citește originalul (în coreeană) →
2030–2040: AI-ul primește trup
AI-ul se unește cu roboții. La început e scump, așa că firmele îl pun mai întâi în fabrici și centre logistice, iar micii întreprinzători îl închiriază doar pentru timpul de care au nevoie. Apoi punctul de cotitură este momentul în care roboții devin deștepți și ieftini.
„De ce să fac eu? Poate robotul.”
Roboții sunt cumpărați ca mașinile, purtați peste tot ca animalele de companie, puși la treabă ca angajații și decorați ca personajele.
2040–2050: devin Pokémoni
Chiar dacă modelul e același, abilitățile diferă în funcție de AI-ul la care sunt conectați și de munca în care sunt specializați. Expert în reparații, expert în gătit, specialist în vânzări. Va veni o epocă în care fiecare robot va părea un „individ” diferit pentru fiecare om.
„Acesta e robotul pe care l-am reglat eu.”
„Cât câștigă robotul tău?”
Abilitățile roboților sunt comparate ca mașinile și apar chiar și competiții între roboți. Și aspectul e decorat. Ca un câine de companie, robotul devine un Pokémon care îmbină modificări + modă + personaj într-un singur trup.
În jurul anului 2050: roboții fără slujbă
La început, un robot înseamnă competitivitate, dar dacă firmele, guvernele și indivizii au toți, robotul devine ceva obișnuit. Ca odinioară calculatorul. Atunci nu mai e nevoie să-ți trimiți robotul afară să facă bani. Dacă robotul meu face direct curățenie, gătește și repară, scade însuși motivul de a câștiga bani.
Esențial nu este că „robotul câștigă bani în locul nostru”, ci că roboții înlocuiesc atât de multă muncă încât scade însuși motivul pentru care omul trebuie să câștige bani.
După 2060: toți devin aristocrați
Chiar dacă munca dispare, spiritul competitiv rămâne. Se schimbă doar ținta. Oamenii se întrec între ei în sport, muzică, artă, popularitate și influență. Nu ca să-și câștige pâinea, ci pentru plăcere și onoare.