Viitorul tău a fost deja ales astfel.
Este viitorul nostru deja hotărât? Cearta de cuplu care nu s-a încheiat de 500 de ani este predestinarea lui Calvin și predestinarea pe baza preștiinței a lui Wesley.
Astăzi vreau să închei această ceartă. Problema nu poate fi rezolvată doar cu teologia clasică. Numai un teolog care știe să programeze, de exemplu să facă backtesting, o poate explica ușor. Concluzia mai întâi: „Amândoi au dreptate.” Și amândouă au fost de la început una.
Calvin spune așa. Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a hotărât deja cine va fi mântuit.
Dar unchiul Calvin e cam încurcat dacă e întrebat așa: „Atunci eu sunt o marionetă? Dacă totul e deja hotărât, ce rost mai au alegerile mele?”
„Cel care nu crede, nu crede pentru că Dumnezeu a hotărât ca el «să nu creadă»? Atunci e vina acelui om sau vina lui Dumnezeu?”
Aici unchiului Calvin cam îi pier cuvintele. Libertatea care se subțiază este punctul slab al acestei poziții.
Atunci Wesley contraatacă. Dumnezeu nu a hotărât cu forța. Dumnezeu doar știe dinainte cine va crede. Nu a hotărât, ci știe.
Dar și pentru unchiul Wesley există o întrebare grea.
„Dacă Dumnezeu știe deja tot viitorul meu, nu înseamnă că viitorul e deja hotărât? Nu-l știe tocmai pentru că e deja hotărât? Atunci pot eu alege altceva decât atât?”
Aici și unchiul Wesley transpiră puțin. Pentru că el spune doar „știe”, dar un viitor înghețat într-o singură variantă arată la fel ca viziunea lui Calvin.
Aici descoperim ceva interesant. Cei doi unchi se ceartă aprig, dar de fapt stau și se ceartă în același loc.
Amândoi consideră că privirea lui Dumnezeu e ațintită exact asupra „acestei decizii a ta”. Tocmai aici e capcana.
Amândoi Îl pun pe Dumnezeu într-o poziție mult prea mică. Ca și cum Dumnezeu ar fi cineva care trage cu ochiul peste umărul meu: „Copilul ăsta comandă jajangmyeon sau jjamppong?” Dacă schimbăm această imagine, cearta se termină.
Ceea ce a hotărât Dumnezeu nu este „dacă vei alege jajangmyeon sau jjamppong”.
Ceea ce a ales Dumnezeu este „întreaga lume în care poți alege liber fie jajangmyeon, fie jjamppong”.
Dezvoltatorul unui joc nu controlează una câte una dacă personajul va merge la stânga sau la dreapta. Dimpotrivă, ia în calcul toate posibilitățile, le construiește în întregime și apoi pornește jocul.
La fel și Dumnezeu. Dumnezeu poate crea trilioane de lumi. El cunoaște toate lumile nenumărate în care oamenii trăiesc liber într-un fel sau altul. Dintre ele, alege o lume în care voia Lui se desfășoară în chipul cel mai frumos și o pornește în realitate.
Așadar interesul lui Dumnezeu nu este „jajangmyeon-ul tău”, ci „întreaga lume în care trăiește această persoană liberă care ești tu”. Scara este cu totul alta.
În limbajul de azi, Dumnezeu rulează toate simulările posibile și apoi o execută pe una dintre ele. Oamenii de altădată doar nu aveau cuvinte în care să încapă această imagine.
În primul rând, Dumnezeu cunoaște toate lumile libere posibile. Ia te uită! Aceasta e „preștiința” despre care vorbește Wesley!
În al doilea rând, dintre acele lumi alege una, cea mai bună, și o pornește. Ia te uită! Aceasta e „predestinarea” despre care vorbește Calvin!
Cei doi unchi s-au certat 500 de ani crezând că celălalt greșește, dar de fapt fiecare ținea partea din față și partea din spate a uneia și aceleiași mișcări.
De aceea alegerile tale sunt 100% reale. Lumea aceasta a fost deja țesută inclusiv cu momentul în care tu te rogi și Dumnezeu răspunde.
De aceea profeția este posibilă și uneori poți chiar să vezi viitorul în vis. Pentru că lumea aceasta este deja țesută în întregime, din când în când o bucățică din scenariul ei se scurge prin vise.
O ceartă de cuplu de 500 de ani se încheie aici, astăzi.
Astăzi vreau să închei această ceartă. Problema nu poate fi rezolvată doar cu teologia clasică. Numai un teolog care știe să programeze, de exemplu să facă backtesting, o poate explica ușor. Concluzia mai întâi: „Amândoi au dreptate.” Și amândouă au fost de la început una.
1. Părerea unchiului Calvin: „Dumnezeu a hotărât deja totul”
Calvin spune așa. Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a hotărât deja cine va fi mântuit.
Dar unchiul Calvin e cam încurcat dacă e întrebat așa: „Atunci eu sunt o marionetă? Dacă totul e deja hotărât, ce rost mai au alegerile mele?”
„Cel care nu crede, nu crede pentru că Dumnezeu a hotărât ca el «să nu creadă»? Atunci e vina acelui om sau vina lui Dumnezeu?”
Aici unchiului Calvin cam îi pier cuvintele. Libertatea care se subțiază este punctul slab al acestei poziții.
2. Contraatacul unchiului Wesley: „Dumnezeu doar știe dinainte”
Atunci Wesley contraatacă. Dumnezeu nu a hotărât cu forța. Dumnezeu doar știe dinainte cine va crede. Nu a hotărât, ci știe.
Dar și pentru unchiul Wesley există o întrebare grea.
„Dacă Dumnezeu știe deja tot viitorul meu, nu înseamnă că viitorul e deja hotărât? Nu-l știe tocmai pentru că e deja hotărât? Atunci pot eu alege altceva decât atât?”
Aici și unchiul Wesley transpiră puțin. Pentru că el spune doar „știe”, dar un viitor înghețat într-o singură variantă arată la fel ca viziunea lui Calvin.
3. Stai puțin, locul în care se ceartă e ciudat
Aici descoperim ceva interesant. Cei doi unchi se ceartă aprig, dar de fapt stau și se ceartă în același loc.
Amândoi consideră că privirea lui Dumnezeu e ațintită exact asupra „acestei decizii a ta”. Tocmai aici e capcana.
Amândoi Îl pun pe Dumnezeu într-o poziție mult prea mică. Ca și cum Dumnezeu ar fi cineva care trage cu ochiul peste umărul meu: „Copilul ăsta comandă jajangmyeon sau jjamppong?” Dacă schimbăm această imagine, cearta se termină.
4. Pe Dumnezeu nu-L interesează jajangmyeon-ul.
Ceea ce a hotărât Dumnezeu nu este „dacă vei alege jajangmyeon sau jjamppong”.
Ceea ce a ales Dumnezeu este „întreaga lume în care poți alege liber fie jajangmyeon, fie jjamppong”.
Dezvoltatorul unui joc nu controlează una câte una dacă personajul va merge la stânga sau la dreapta. Dimpotrivă, ia în calcul toate posibilitățile, le construiește în întregime și apoi pornește jocul.
La fel și Dumnezeu. Dumnezeu poate crea trilioane de lumi. El cunoaște toate lumile nenumărate în care oamenii trăiesc liber într-un fel sau altul. Dintre ele, alege o lume în care voia Lui se desfășoară în chipul cel mai frumos și o pornește în realitate.
Așadar interesul lui Dumnezeu nu este „jajangmyeon-ul tău”, ci „întreaga lume în care trăiește această persoană liberă care ești tu”. Scara este cu totul alta.
În limbajul de azi, Dumnezeu rulează toate simulările posibile și apoi o execută pe una dintre ele. Oamenii de altădată doar nu aveau cuvinte în care să încapă această imagine.
5. Calvin și Wesley sunt, de fapt, în aceeași echipă
În primul rând, Dumnezeu cunoaște toate lumile libere posibile. Ia te uită! Aceasta e „preștiința” despre care vorbește Wesley!
În al doilea rând, dintre acele lumi alege una, cea mai bună, și o pornește. Ia te uită! Aceasta e „predestinarea” despre care vorbește Calvin!
Cei doi unchi s-au certat 500 de ani crezând că celălalt greșește, dar de fapt fiecare ținea partea din față și partea din spate a uneia și aceleiași mișcări.
De aceea alegerile tale sunt 100% reale. Lumea aceasta a fost deja țesută inclusiv cu momentul în care tu te rogi și Dumnezeu răspunde.
De aceea profeția este posibilă și uneori poți chiar să vezi viitorul în vis. Pentru că lumea aceasta este deja țesută în întregime, din când în când o bucățică din scenariul ei se scurge prin vise.
O ceartă de cuplu de 500 de ani se încheie aici, astăzi.
- Ce s-ar întâmpla dacă toate rugăciunile ar fi ascultate?
- Imposibilul se prăbușește în fața credinței tale
- De când au devenit predicile plictisitoare?