Energia nelimitată există: „idolul-statuie”
Valoarea economică și caracterul practic al idolilor
Ca să fiu sincer, idolul e o afacere destul de bună.
Dacă pui unul în casă, nu ai niciun abonament lunar. Costurile de întreținere sunt aproape zero. Nu ocupă prea mult loc.
Comparat cu un animal de companie? Gata, discuția s-a încheiat. Nu trebuie hrănit. Nu trebuie scos la plimbare. Nu e nicio mizerie de strâns.
Nici nu trebuie să te joci cu el. Ajunge să stea acolo. Îl cauți doar când ai nevoie.
Lampa fermecată care promite cel mai mare câștig pentru cea mai mică faptă
Oamenii stau în fața lui și spun tot ce vor. Bani, sănătate, copilul să ia examenul, afacerea să meargă strună. Câteva plecăciuni, câteva cereri.
Cu o asemenea investiție, randamentul așteptat este, sincer, un portofoliu destul de atrăgător.
Idolul nu se amestecă și nu mustră niciodată.
Idolul, spre deosebire de Dumnezeu, nu spune nimic. Nu-ți cere să-ți îndrepți viața. Nu-ți cere să-ți schimbi purtarea. Nu-ți cere să-ți privești păcatul. Nu-ți cere să te pocăiești. Dacă idolul ar deschide gura și ar începe să bombăne? Probabil ar fi vândut imediat la mâna a doua. Chiar în ziua aceea.
Amestec zero. Acceptarea dorințelor 100%. Aceasta e specificația zeului pe care și-o doresc oamenii.
Concluzie: urmarea închinării la idoli neputincioși și contradicția ei reală
Dar dacă idolii sunt atât de eficienți, de ce există încă multe țări sărace, deși au mulți idoli?
Totul e lăsat în seama idolului, iar oamenii se odihnesc și se simt liniștiți; nu cumva idolul e cel care nu lucrează?
- Sfârșitul regelui care a pângărit Templul cu sânge de porc
- E budism sau magazin non-stop?
- Teoria evoluției-slime a budismului
- De ce nu trebuie distruse statuile lui Buddha
- Perpetuum mobile există: „idolul energiei”