Harta cerului, desenată din mărturiile oamenilor din toată lumea care au trăit experiența cerului
Poveștile oamenilor care au ajuns până în pragul morții și s-au întors sunt spuse de mult timp. În medicină, acest lucru se numește experiență în apropierea morții (NDE). Unii cercetători încearcă să o explice prin lipsa de oxigen din creier, halucinații sau efectul medicamentelor, dar dacă cercetăm cu atenție nenumăratele experiențe ale cerului și ale iadului raportate în toată lumea, apar în mod repetat părți greu de explicat ca simple halucinații.
Cazurile care afirmă că au trăit concret cerul sau iadul devin tot mai detaliate și mai vii după experiența din apropierea morții.
Cel mai interesant este că lumea pe care o descriu este plină de senzații care nu pot fi trăite deloc în realitate. Expresii precum „culori care nu există pe pământ”, „o lumină vie”, „un spațiu în care timpul pare să se fi oprit” și „conversații ca prin telepatie” apar cu o asemănare surprinzătoare chiar și în mărturiile unor oameni cu culturi și limbi complet diferite.
Dacă acesta ar fi doar un vis creat de subconștientul omului, cum ar putea culori și senzații netrăite niciodată și o structură a spațiului complet diferită să fie descrise atât de consecvent?
Oamenii care au fost în cer mărturisesc, în general, astfel.
Au simțit prezența lui Dumnezeu. Au trăit o dragoste și o pace nesfârșite. Au văzut râul vieții și au privit cetatea de aur în care lauda nu încetează niciodată. O frumusețe și o bucurie fără egal în lumea aceasta umplu totul.
Dimpotrivă, oamenii care au trăit iadul povestesc suferințe surprinzător de asemănătoare.
O disperare fără sfârșit, ruperea totală de Dumnezeu, un regret cumplit, întuneric și foc, duhoare și suferință fără încetare.
Descrierile detaliate diferă puțin de la om la om, dar structura de bază și sentimentul fundamental sunt foarte asemănătoare.
Dacă comparăm cazurile din toată lumea, mărturiile creștine sunt cu mult mai numeroase
Creștini 70–90%, islam 3–10%, budism 2–8%, hinduism 2–8%
Dacă punem laolaltă internetul, cărțile, documentarele și culegerile de mărturii, cea mai mare parte a experiențelor publicate despre cer și iad provin din medii culturale creștine. Deși țările și limbile diferă, elemente precum „Isus, îngerii, râul vieții, o cetate ca Noul Ierusalim, lumina, dragostea și lauda” apar în mod repetat.
Desigur, și în alte religii există experiențe ale lumii de dincolo. Exemplul cel mai tipic este experiența întâlnirii cu regele Yama, frecventă în mediile hinduse și budiste. În aceste cazuri se repetă adesea tiparul „au adus din greșeală pe cineva cu același nume”, „încă nu ți-a venit vremea”, „întoarce-te”. Senilitate, poate?..
Privite din afară, nu puține cazuri au o structură care seamănă cu retrăirea modernă a unor mituri tradiționale sau a unor povești populare.
Citește originalul (în coreeană) →
Clar diferite de experiențele din apropierea morții
Cazurile care afirmă că au trăit concret cerul sau iadul devin tot mai detaliate și mai vii după experiența din apropierea morții.
Cel mai interesant este că lumea pe care o descriu este plină de senzații care nu pot fi trăite deloc în realitate. Expresii precum „culori care nu există pe pământ”, „o lumină vie”, „un spațiu în care timpul pare să se fi oprit” și „conversații ca prin telepatie” apar cu o asemănare surprinzătoare chiar și în mărturiile unor oameni cu culturi și limbi complet diferite.
Dacă acesta ar fi doar un vis creat de subconștientul omului, cum ar putea culori și senzații netrăite niciodată și o structură a spațiului complet diferită să fie descrise atât de consecvent?
Mărturiile despre cer și iad se potrivesc între ele.
Oamenii care au fost în cer mărturisesc, în general, astfel.
Au simțit prezența lui Dumnezeu. Au trăit o dragoste și o pace nesfârșite. Au văzut râul vieții și au privit cetatea de aur în care lauda nu încetează niciodată. O frumusețe și o bucurie fără egal în lumea aceasta umplu totul.
Dimpotrivă, oamenii care au trăit iadul povestesc suferințe surprinzător de asemănătoare.
O disperare fără sfârșit, ruperea totală de Dumnezeu, un regret cumplit, întuneric și foc, duhoare și suferință fără încetare.
Descrierile detaliate diferă puțin de la om la om, dar structura de bază și sentimentul fundamental sunt foarte asemănătoare.
Aproape toți sunt creștini.
Dacă comparăm cazurile din toată lumea, mărturiile creștine sunt cu mult mai numeroase
Creștini 70–90%, islam 3–10%, budism 2–8%, hinduism 2–8%
Dacă punem laolaltă internetul, cărțile, documentarele și culegerile de mărturii, cea mai mare parte a experiențelor publicate despre cer și iad provin din medii culturale creștine. Deși țările și limbile diferă, elemente precum „Isus, îngerii, râul vieții, o cetate ca Noul Ierusalim, lumina, dragostea și lauda” apar în mod repetat.
Desigur, și în alte religii există experiențe ale lumii de dincolo. Exemplul cel mai tipic este experiența întâlnirii cu regele Yama, frecventă în mediile hinduse și budiste. În aceste cazuri se repetă adesea tiparul „au adus din greșeală pe cineva cu același nume”, „încă nu ți-a venit vremea”, „întoarce-te”. Senilitate, poate?..
Privite din afară, nu puține cazuri au o structură care seamănă cu retrăirea modernă a unor mituri tradiționale sau a unor povești populare.