De ce nu apar stafii în metroul aglomerat?
Stafiile din dramele de groază clasice coreene apar mereu în ceasul boului, între 1 și 3 noaptea, când toată lumea doarme. Și stafiile din poveștile de groază ale școlilor stau în toaleta de noapte, când nu e nimeni, sau în sala de muzică goală. N-am auzit niciodată de o stafie care să stea la coadă la cantină la ora prânzului. Oare stafiile au un fel de regulă? Sau există anumite condiții la cel care vede stafia, adică la om?
Creierul uman nu afișează pur și simplu informația care intră prin ochi. Completează părțile lipsă cu presupuneri ca să formeze o imagine întreagă. Într-un loc luminos, informația e abundentă, așa că nu e mult de ghicit. Dar într-un loc întunecat, povestea e alta. Formele vagi, precum o haină agățată în cuier, faldurile perdelei sau o pată pe tapet, se înmulțesc, iar creierul umple golul cu forma cea mai familiară. Și forma cea mai familiară omului este chipul și trupul omenesc.
În 1998, inginerul englez Vic Tandy simțea în fiecare noapte fiori în laboratorul său și vedea o siluetă cenușie la marginea câmpului vizual. Când a cercetat, cauza era un ventilator nou montat. Ventilatorul producea infrasunete pe care urechea omului nu le aude, iar vibrația lor afecta ochii și corpul. De îndată ce ventilatorul a fost oprit, a dispărut și stafia. Stimulii fini, înecați în zgomotul zilei, devin perceptibili în liniștea nopții.
Psihologul englez Richard Wiseman a dus sute de vizitatori la Palatul Hampton Court și în galeriile subterane din Edinburgh, faimoase ca bântuite, pentru un experiment. Rezultatul: atât cei care știau deja povestea stafiei, cât și cei care nu o știau, au raportat mai multe senzații ciudate în locurile întunecate, reci și cu tavan jos.
Acum pe Pământ sunt miliarde de camere de telefon. Dacă stafiile ar exista cu adevărat peste tot, lumea ar trebui să fie de mult inundată de fotografii foarte clare cu stafii.
Într-un loc aglomerat, când vedem ceva ciudat, îl putem întreba imediat pe cel de lângă noi. Dar când ești singur, acest proces de verificare nu există.
Cea mai reală experiență cu o stafie este paralizia în somn. Este starea în care siguranța creierului care ține corpul nemișcat în timpul visului nu s-a deblocat încă, dar conștiința s-a trezit deja. Pentru că creierul care produce visul nu s-a oprit, scena din vis se suprapune peste realitatea din fața ochilor.
Potrivit cercetărilor, aproape unul din zece oameni o trăiește cel puțin o dată în viață, iar ea apare mai des în caz de lipsă de somn sau stres puternic. În Coreea este interpretată ca fiind apăsat de o stafie, iar în alte culturi este pusă pe seama celei mai înfricoșătoare ființe din acea cultură.
În cele din urmă, condițiile apariției stafiilor sunt clare: întuneric, liniște, singurătate și jumătate de somn. În metroul de la amiază nu există niciuna dintre ele.
1. Întunericul creează imagini în mintea omului.
Creierul uman nu afișează pur și simplu informația care intră prin ochi. Completează părțile lipsă cu presupuneri ca să formeze o imagine întreagă. Într-un loc luminos, informația e abundentă, așa că nu e mult de ghicit. Dar într-un loc întunecat, povestea e alta. Formele vagi, precum o haină agățată în cuier, faldurile perdelei sau o pată pe tapet, se înmulțesc, iar creierul umple golul cu forma cea mai familiară. Și forma cea mai familiară omului este chipul și trupul omenesc.
În 1998, inginerul englez Vic Tandy simțea în fiecare noapte fiori în laboratorul său și vedea o siluetă cenușie la marginea câmpului vizual. Când a cercetat, cauza era un ventilator nou montat. Ventilatorul producea infrasunete pe care urechea omului nu le aude, iar vibrația lor afecta ochii și corpul. De îndată ce ventilatorul a fost oprit, a dispărut și stafia. Stimulii fini, înecați în zgomotul zilei, devin perceptibili în liniștea nopții.
2. Stafiile pe care miliardele de camere CCTV nu le prind
Psihologul englez Richard Wiseman a dus sute de vizitatori la Palatul Hampton Court și în galeriile subterane din Edinburgh, faimoase ca bântuite, pentru un experiment. Rezultatul: atât cei care știau deja povestea stafiei, cât și cei care nu o știau, au raportat mai multe senzații ciudate în locurile întunecate, reci și cu tavan jos.
Acum pe Pământ sunt miliarde de camere de telefon. Dacă stafiile ar exista cu adevărat peste tot, lumea ar trebui să fie de mult inundată de fotografii foarte clare cu stafii.
Într-un loc aglomerat, când vedem ceva ciudat, îl putem întreba imediat pe cel de lângă noi. Dar când ești singur, acest proces de verificare nu există.
3. Stafia este în somn.
Cea mai reală experiență cu o stafie este paralizia în somn. Este starea în care siguranța creierului care ține corpul nemișcat în timpul visului nu s-a deblocat încă, dar conștiința s-a trezit deja. Pentru că creierul care produce visul nu s-a oprit, scena din vis se suprapune peste realitatea din fața ochilor.
Potrivit cercetărilor, aproape unul din zece oameni o trăiește cel puțin o dată în viață, iar ea apare mai des în caz de lipsă de somn sau stres puternic. În Coreea este interpretată ca fiind apăsat de o stafie, iar în alte culturi este pusă pe seama celei mai înfricoșătoare ființe din acea cultură.
În cele din urmă, condițiile apariției stafiilor sunt clare: întuneric, liniște, singurătate și jumătate de somn. În metroul de la amiază nu există niciuna dintre ele.
- Există fantome? Rezultatele experimentelor.
- Regresia în viețile anterioare — o iluzie creată de creier?
- OZN-urile pe care nu le prind miliardele de camere CCTV și radarele