Metodele de datare care corectează vârsta dinozaurilor și a oamenilor
1) Eroarea stabilirii condițiilor inițiale și efectul de rezervor
Defectarea ceasului de datare, dovedită de datele măsurate pe rămășițele ființelor vii
Metodele de datare nu sunt deloc un ceas absolut pentru măsurarea vârstei fosilelor. Datarea radioactivă pare precisă din afară, dar are o problemă fatală: din cauza influenței mediului și a unei singure condiții inițiale, rezultatul se poate răsturna complet, de la câteva mii de ani la sute de milioane de ani. Efectul de rezervor, prin care midiile de apă dulce încă vii au fost măsurate ca fosile de 2.300 de ani, cadavrul unui pinguin abia mort a fost măsurat la 800 de ani, iar o focă abia moartă a fost măsurată la 1.300 de ani, este o dovadă clară că datarea a greșit complet încă de la început. Se susține că acest fenomen poate fi rezolvat prin corecții, dar corecția însăși funcționează doar pe premisa că starea inițială nu este cunoscută.
2) Erori de măsurare izotopică la rocile formate în epoca modernă
Decalajul extrem dintre vârsta reală a erupției și vârsta rezultată din măsurarea dezintegrării radioactive
Lava de la St. Helens din 1980, veche de doar 10 ani, a fost măsurată la 2,8 milioane de ani, lava din Noua Zeelandă din anii 1950 a fost măsurată la 3,5 milioane de ani, iar lava din Hawaii din 1801 a fost măsurată la 3 miliarde de ani. O piatră de 0 ani se transformă în sute de milioane de ani; aceasta este adevărata față a datării. Există obiecția că e din cauză că metoda a fost folosită greșit, dar miezul problemei este tocmai faptul că rezultatul se schimbă în funcție de alegerea metodei înseși.
3) Descoperirea de țesut organic și carbon-14 în fosilele vechi
Contradicția resturilor de vase de sânge și colagen din oasele de Tyrannosaurus și a carbonului radioactiv rămas
Din osul de Tyrannosaurus despre care se spune că are 65 de milioane de ani s-au găsit vase de sânge flexibile, globule roșii și colagen în stare intactă, iar din oasele de dinozaur despre care se spune că au sute de milioane de ani s-a detectat în mod repetat carbon-14 echivalent cu 20.000–40.000 de ani. Urmează explicațiile prin contaminare sau conservare specială, dar ele sunt doar interpretări lipite după rezultat și nu dovedesc condițiile de bază.
4) Limitele degradării chimice a macromoleculelor biologice
Limitele teoriei vârstelor geologice, indicate de durata de viață a proteinelor și a ADN-ului
Proteinele pot rezista cel mult 1 milion de ani, iar timpul de înjumătățire al ADN-ului este de 521 de ani, așa că descoperirea amândurora în fosilele de dinozaur este o dovadă clară că stabilirea vârstei la zeci de milioane de ani este complet greșită. Există obiecția posibilității unei conservări parțiale, dar nu există nicio dovadă directă că această posibilitate rezistă mult timp în natură.
5) Vârstele schimbătoare și subiective ale fosilelor din paleoantropologie
Revizuiri masive ale cifrelor de datare în funcție de paradigmă și de schimbarea interpretării cercetătorilor
Craniul KNM-ER 1470 a scăzut dintr-odată cu 700.000 de ani, de la 2,61 milioane de ani la 1,88 milioane de ani, iar situl omului de la Jinniushan a fost revizuit de la 110.000 de ani la câteva mii de ani. Istoria omenirii dansează cu zeci de mii de ani după gândul descoperitorului. Există explicația că acesta este un proces de revizuire științifică, dar însăși amploarea revizuirii arată instabilitatea datării.
6) Problema selectării selective a datelor de măsurare
Eroarea filtrării pentru a obține cifre care se potrivesc cu așteptările anterioare
Cercetătorii aleg doar metodele care se potrivesc cu vârsta așteptată și aruncă datele care nu corespund standardelor ca fiind contaminate. Aceasta nu este măsurătoare științifică, ci selecție, pentru a potrivi cifrele cu un răspuns deja stabilit. Obiecția că e vorba de filtrare e posibilă, dar faptul că și standardele depind de ipoteze rămâne neschimbat.
7) Prăbușirea presupunerii sistemului închis din cauza mediului de sistem deschis
Variabilele eșantioanelor naturale, precum infiltrarea apei subterane și pierderea elementelor, și natura valorilor estimate
Dacă apa subterană dizolvă chiar și doar 1 la sută din potasiu, vârsta crește cu milioane de ani; uraniul se dizolvă în apă și iese ușor; în natură nu există eșantioane perfect închise. Există și afirmația că acest lucru este completat prin verificare încrucișată, dar și acea verificare se face pe aceleași presupuneri.
- Teoria evoluției, care schimbă chiar și ziua de naștere a animalelor prin ceasul molecular
- Evoluționiștii care au manipulat chiar și ziua de naștere a Evei
- În sfârșit, misterul civilizației sumeriene a fost dezlegat.
- Descoperirea stratului de mâl al potopului lui Noe, care îl răstoarnă pe Ghilgameș
- Potopul lui Noe și Avraam, dovediți prin ADN
- Întrebările care îi încurcă cel mai mult pe oamenii de știință evoluționiști