Solomon cu 700 de soții vs călugărul celibatar. Pe care îl alegi?
Un rege care se bucura de multe femei și de plăceri.
Un călugăr care toată viața n-a cunoscut femeie și s-a rugat.
Dacă amândoi sunt deopotrivă mântuiți, mai există vreun motiv să alegi cu greu calea călugărului?
Solomon L-a bucurat pe Dumnezeu cerând înțelepciune, a zidit Templul și a scris Sfânta Scriptură. În Proverbe a învățat să te bucuri de nevasta tinereții tale, iar Dumnezeu l-a avertizat pe rege să nu aibă multe neveste.
Dar el a trecut peste porunca lui Dumnezeu și și-a extins mereu ce avea. Șapte sute de soții de neam și trei sute de țiitoare. Iar când a îmbătrânit, inima lui s-a plecat spre alți dumnezei.
Omul care strânge în pumn ce a primit poate în cele din urmă să-și piardă inima.
Atunci, e de ajuns să renunți la tot?
Nici călugărul nu câștigă automat. Viața în celibat nu e un merit, ci un dar, și chiar dacă ți-ai da trupul să fie ars, dacă n-ai dragoste, nu-ți folosește la nimic.
Mai mult, și călugărul care a renunțat la tot a primit de fapt multe lucruri. Timp, trup, libertate, puterea de a se ruga. Și poate chiar să strângă în pumn ce a lăsat, ca pe un merit: „m-am înfrânat atât de mult”.
În pilda lui Isus despre lucrătorii din vie, cei care au lucrat de dimineață și-au pus osteneala înaintea stăpânului ca pe o poliță de încasat. De ce ne-ai făcut deopotrivă cu aceia? De îndată ce renunțarea devine tranzacție, călugărul devine un Solomon sub alt chip.
Așadar, nici cele 1.000 ale lui Solomon, nici 0 al călugărului nu sunt unități de plată.
În pustie, diavolul I-a oferit puterea și slava tuturor împărățiilor lumii. Isus a respins calea de a lua puterea și slava pentru Sine.
Totuși, El nu a fost nici un ascet care să întoarcă spatele lumii. A mers la ospețe, a mâncat și a băut și a locuit în mijlocul oamenilor. Dar n-a strâns nimic pentru Sine. Nici bucuria, nici renunțarea nu erau scopul Său. Ca un grăunte de grâu, S-a dat pe Sine Însuși.
Adevăratul rege devine rege nu pentru că ia mai mult, nici pentru că lasă mai mult. Devine rege dându-Se pe Sine.
De aceea Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, iar cerul cântă că Mielul care a fost junghiat este vrednic să primească puterea, bogăția, înțelepciunea și slava.
Atunci, a nădăjdui răsplata cerească nu e până la urmă doar un calcul mai lung?
Bătrânii din Apocalipsa 4 răspund la aceasta. Ei au primit cununi, dar nu le-au strâns în pumn. Le-au pus înapoi înaintea scaunului de domnie. La capătul iubirii, nici ce am primit nu mai rămâne.
Solomon și-a pierdut inima pentru că a strâns în pumn ce a primit.
Călugărul riscă să strângă în pumn chiar și ce a lăsat.
Isus a dat chiar pe Sine Însuși.
Bătrânii din cer au pus înapoi chiar și răsplata pe care au primit-o.
Calea pe care o învață creștinismul nu este nici plăcerea, nici lepădarea de sine. Ci inima care era încovoiată spre sine este întoarsă de iubire.
Lumea încă întreabă de câte ne-am bucurat. Dumnezeu întreabă altceva.
Nu de câte te-ai bucurat, nici la câte ai renunțat.
Pentru cine folosești ce ai primit.
Un călugăr care toată viața n-a cunoscut femeie și s-a rugat.
Dacă amândoi sunt deopotrivă mântuiți, mai există vreun motiv să alegi cu greu calea călugărului?
Teza: Solomon, cel care se bucura
Solomon L-a bucurat pe Dumnezeu cerând înțelepciune, a zidit Templul și a scris Sfânta Scriptură. În Proverbe a învățat să te bucuri de nevasta tinereții tale, iar Dumnezeu l-a avertizat pe rege să nu aibă multe neveste.
Dar el a trecut peste porunca lui Dumnezeu și și-a extins mereu ce avea. Șapte sute de soții de neam și trei sute de țiitoare. Iar când a îmbătrânit, inima lui s-a plecat spre alți dumnezei.
Omul care strânge în pumn ce a primit poate în cele din urmă să-și piardă inima.
Antiteza: călugărul, cel care renunța
Atunci, e de ajuns să renunți la tot?
Nici călugărul nu câștigă automat. Viața în celibat nu e un merit, ci un dar, și chiar dacă ți-ai da trupul să fie ars, dacă n-ai dragoste, nu-ți folosește la nimic.
Mai mult, și călugărul care a renunțat la tot a primit de fapt multe lucruri. Timp, trup, libertate, puterea de a se ruga. Și poate chiar să strângă în pumn ce a lăsat, ca pe un merit: „m-am înfrânat atât de mult”.
În pilda lui Isus despre lucrătorii din vie, cei care au lucrat de dimineață și-au pus osteneala înaintea stăpânului ca pe o poliță de încasat. De ce ne-ai făcut deopotrivă cu aceia? De îndată ce renunțarea devine tranzacție, călugărul devine un Solomon sub alt chip.
Așadar, nici cele 1.000 ale lui Solomon, nici 0 al călugărului nu sunt unități de plată.
Sinteza: Isus, Cel care S-a dat pe Sine
În pustie, diavolul I-a oferit puterea și slava tuturor împărățiilor lumii. Isus a respins calea de a lua puterea și slava pentru Sine.
Totuși, El nu a fost nici un ascet care să întoarcă spatele lumii. A mers la ospețe, a mâncat și a băut și a locuit în mijlocul oamenilor. Dar n-a strâns nimic pentru Sine. Nici bucuria, nici renunțarea nu erau scopul Său. Ca un grăunte de grâu, S-a dat pe Sine Însuși.
Adevăratul rege devine rege nu pentru că ia mai mult, nici pentru că lasă mai mult. Devine rege dându-Se pe Sine.
De aceea Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, iar cerul cântă că Mielul care a fost junghiat este vrednic să primească puterea, bogăția, înțelepciunea și slava.
Și cerul
Atunci, a nădăjdui răsplata cerească nu e până la urmă doar un calcul mai lung?
Bătrânii din Apocalipsa 4 răspund la aceasta. Ei au primit cununi, dar nu le-au strâns în pumn. Le-au pus înapoi înaintea scaunului de domnie. La capătul iubirii, nici ce am primit nu mai rămâne.
Solomon și-a pierdut inima pentru că a strâns în pumn ce a primit.
Călugărul riscă să strângă în pumn chiar și ce a lăsat.
Isus a dat chiar pe Sine Însuși.
Bătrânii din cer au pus înapoi chiar și răsplata pe care au primit-o.
Calea pe care o învață creștinismul nu este nici plăcerea, nici lepădarea de sine. Ci inima care era încovoiată spre sine este întoarsă de iubire.
Lumea încă întreabă de câte ne-am bucurat. Dumnezeu întreabă altceva.
Nu de câte te-ai bucurat, nici la câte ai renunțat.
Pentru cine folosești ce ai primit.
- Metoda uimitoare de „iluminare” descoperită de regele Solomon
- E fericit un rege cu 3.000 de țiitoare?
- Secretul îmbogățirii peste noapte nu sunt „acțiunile și monedele”, ci „voluntariatul”
- Pornografia și plăcerea sexuală! Ard siguranța creierului
- Trăiți în rai.